Legea privind educația publică din 1868 reglementează întregul sistem de educație publică și face obligatorie asociațiile de învățământ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aproape în fiecare așezare a bazinului Gheorgheni, au fost înființate și construite școli și tot mai mulți elevi au început să meargă la școală. În același timp clopotarii, cântăreții de biserici, dascălii sunt înlocuiți de profesori.

Odată cu creșterea numărului lor, acestea sunt grupate în societăți și se stabilesc cercuri locale de auto-dezvoltare. În cadrul întâlnirilor și cercurilor de auto-dezvoltare, au discutat nu numai problemele metodologice și educaționale, dar și-au sporit cunoștințele în domeniul fructelor și al apiculturii, care au fost transmise comunităților locale, contribuind la dezvoltarea spirituală, culturală și economică, accelerând procesul burgheziei.

Tinerii profesori au încercat cu entuziasm să determine tineretul secuiesc să obțină calificări cît mai înalte, încercând astfel să-i protejeze de posibila migrație. Întreprinzătorii, comercianții și fermierii mari ai timpului au ajutat activitatea asociației cu taxe de membru și donații și au fost onorate să fi găzduit membrii congregației.