Corespondenţa s-a răspândit în cultura populară în secolul XX. Acest proces a fost influenţat pe lângă alfabetizarea populaţiei şi de procese socialpolitice care au dus la destrămarea obişnuitelor medii sociale şi de familie.

Corespondenţii îşi puteau exprima gândurile în cadrul anumitor limite: pe de o parte existau unele clişee care redădeau forma potrivită a scrisorii, pe de altă parte, conţinutul scrisorii era influenţat de regimul comunist care controla şi sancţiona în anumite cazuri formularea scrisorilor. Fondul de scrisori de la
Lăzarea analizat în acest studiu este dovada procesului de însuşire a tradiţiilor corespondenţei şi prezintă modul în care o persoană încearcă să formuleze evenimente cotidiene, oferind totodată o perspectivă spontană asupra punctelor de vedere individuale referitoare la evenimentele istorice. În diferitele contexte, scrisorile se subordonează unor funcţii diferite cu trecerea timpului, putând fi interpretate ca formaţiuni istorice şi genealogice ale memoriei.