Viaţa publică din era ceauşistă a fost complet transformată de cenzură şi propagandă. Modul de formulare metaforic, ambiguu, publicarea documentelor partidului, informarea frecventă şi exclusivă a publicului despre congrese şi activitatea cuplului Ceausescu au dus la moartea practicii jurnalistice.

Perioada liberă euforică de după revoluţie a reuşit să transmită doar simbolic funcţionarea presei libere, deoarece în deceniul următor presa a reuşit cu greu să scape de caracteristicile publicisticii complet impregnate. Jurnalismul postrevoluţionar din Gheorgheni este analizat în lumina acestor fapte şi în cadrul specific al jurnalismului maghiar din România cu scopul de a putea interpreta caracteristicile locale ale jurnalismului maghiar aşezat într-un nou context.